Te confrunti de ceva timp cu amorteala, furnicaturi si slabiciune in mana, in special in primele patru degete ale mainii? Ai si durere in incheietura mainii care se intensifica in timpul noptii? Daca ai aceste simptome, este posibil sa suferi de sindromul de tunel carpian, una dintre cele mai frecvente neuropatii de compresie la nivelul membrului superior.
Cel mai bine este sa nu amani tratamentul acestei afectiuni, deoarece sindromul de tunel carpian este o boala progresiva, asadar va evolua spre agravare, putandu-ti provoca dureri insuportabile si chiar invaliditate. Prin urmare, daca banuiesti ca ai aceasta patologie, iti recomandam o consultatie la un medic specializat in bolile si chirurgia mainii pentru a primi un diagnostic corect si a incepe tratamentul.
Ce este sindromul de tunel carpian?
Sindromul de tunel carpian (STC) este o afectiune relativ comuna care afecteaza mana si incheietura mainii. Se estimeaza ca pana la 4-5% din populatie se confrunta cu STC, aceasta maladie fiind mai des intalnita la persoanele cu varsta cuprinsa intre 45 si 65 de ani. Deoarece pasajul ingust de pe partea palmara a incheieturii mainii, cunoscut sub numele de tunel carpian, este adesea mai mic la femei decat la barbati, femeile sunt mai predispuse la aceasta afectiune decat barbatii.
Simptomele sindromului de tunel carpian pot incepe intr-o forma usoara, dar pe masura ce boala progreseaza, STC devine mai deranjant si mai dureros. Este posibil mai intai sa provoace amorteala, furnicaturi si durere in degete. Cu timpul, insa, aceste senzatii se vor agrava, vor dura mai mult si pot chiar sa te trezeasca noaptea. In cele din urma, amorteala si durerea ar putea face dificila prinderea lucrurilor mici precum o furculita, o cheie sau un nasture.
Aceasta afectiune apare atunci cand nervul median – nervul care trece prin tunelul carpian aflat in incheietura mainii – este comprimat din diferite cauze, cum ar fi folosirea excesiva a mainii si incheieturii mainii. Nervul median ofera sensibilitate pe fata palmara a primelor patru degete ale mainii (degetele I, II, III si prima jumatate a degetului IV). Totodata inerveaza unii muschi ai mainii ce realizeaza miscari fine.
Sindromul de tunel carpian poate afecta una sau ambele maini, mana dominanta fiind de regula cea mai afectata.
Cum se poate trata sindromul de tunel carpian?
Iata cateva optiuni de tratament pentru STC, cu toate ca este recomandat sa vezi un medic specializat in bolile si chirurgia mainii pentru a determina cea mai buna metoda pentru tine.
Purtarea unei atele pentru incheietura mainii
Poti ajuta la indepartarea presiunii asupra nervului median tinand incheietura mainii in pozitie neutra. Adesea, durerile STC sunt mai intense noaptea. Daca acest lucru se intampla si in cazul tau, purtarea unei atele pentru incheietura mainii atunci cand dormi te poate ajuta sa atenuezi simptomele suparatoare.
Atela este de obicei eficienta atunci cand experimentezi simptome usoare pana la moderate de STC.
Administrarea de medicamente antiinflamatoare
Mai multe tipuri de medicamente pot ameliora durerea incheieturii mainii, inclusiv medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofenul sau aspirina). Totodata, solutiile topice cu mentol ar putea fi de folos. Atat medicamentele, cat si solutiile topice au insa efect temporar.
Injectiile locale cu corticosteroizi
Medicii de mana ofera adesea pacientilor cu dureri mai intense de STC o injectie cu corticosteroizi in incheietura mainii. Corticosteroizii reduc inflamatia, ajutand la ameliorarea presiunii asupra nervului median.
Interventia chirurgicala
Operatia, desi este recomandata doar persoanelor cu sindrom de tunel carpian in stadiu mediu sau avansat, este singurul tratament eficient pentru aceasta maladie, celelalte metode ajutand doar la ameliorarea simptomelor. Interventia chirurgicala implica sectionarea ligamentului din jurul tunelului carpian in vederea largirii calibrului acestuia si eliminarii definitive a compresiei. De cele mai multe ori, se efectueaza sub anestezie locala si nu necesita spitalizare.
Daca ambele maini sunt afectate, se recomanda o interventie seriata la o distanta de circa 2 saptamani, prima mana operata fiind cea care este mai grav afectata.
