Echipa de avocați din cadrul STOICA & Asociații, formată din Dragoș Bogdan (Senior Partner) și Mihai Stănescu (Managing Associate), salvează un lanț românesc de restaurante de tip fast-food, obținând respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale, prin care clientului i se interzicea folosirea semnelor distinctive sub care își desfășura activitatea.
Partea adversă, operator al unui lanț internațional de restaurante care nu este prezent pe piața din România, a solicitat în justiție interzicerea utilizării semnelor folosite de client pentru că acestea ar fi adus atingere propriilor mărci înregistrate pe plan european. Tribunalul București, în prima fază procesuală, a admis cererea și a dispus, cu efect imediat, încetarea folosirii semnelor contestate. Astfel, ca urmare a soluției instanței, clientul ar fi trebuit, măcar temporar, să își înceteze activitatea, schimbarea semnelor distinctive nefiind posibilă într-un termen atât de scurt.
În apelul formulat de client prin avocații de la STOICA & Asociații, Curtea de Apel București a întors soluția Tribunalului. Este de remarcat că, pentru a obține o ordonanță președințială în materia proprietății intelectuale, titularului dreptului trebuie să demonstreze existența unui prejudiciu greu de reparat. Jurisprudența română, în deplin acord cu legislația și cu practica la nivel european, analizează această condiție în cadrul testului de proporționalitate. Efectuând testul în această procedură, Curtea de Apel București a dat câștig de cauză lanțului românesc de restaurante fast-food.
Dragoș Bogdan: ”Particularitatea speței, în apel, a constat în dezbaterea aprinsă asupra condiției „prejudiciului greu de reparat”, pe care riscă să îl sufere titularul dreptului ca urmare a pretinsei acțiuni ilicite. Curtea de Apel București, într-o abordare pragmatică, de evidentă respirație europeană, a pus în balanță interesele ambelor părți și a luat în calcul varianta care produce pagube mai mici sau mai ușor de reparat. Între interesele titularului mărcilor europene, care însă nu este prezent pe piața din România și interesele clientului român, a cărui activitate ar fi fost oprită prin emiterea ordonanței, balanța a înclinat, în acest caz, în favoarea celui din urmă. Este de salutat această decizie, care confirmă un trend anterior, prin care judecătorii români, specializați în proprietatea intelectuală, preferă o abordare economică, rațională, iar nu una, dogmatică, ce nu ține seama de interesele economice reale ale părților.”
